Intr-una dintre zile, mi-am uitat cartea de romana acasa. Cum imi trebuia neaparat, pun mana pe telefon sa o rog pe mama sa mi-o aduca. Nici nu apuc bine sa-i spun despre ce este vorba, ca incepe cu discursul ei interminabil...mereu si mereu acelasi:
,,- Ce ? Ti-ai uitat cartea ? Esti sigura ca ti-ai luat vreuna? Dar capul nu ti l-ai uitat? Doamne, ce ma fac eu cu tine ! Unde ti-a fost gandul? Nu ma intrerupe...asa faci mereu. Dupa ce ca esti vinovata, ma mai si intrerupi. Daca nu stau eu cu gura pe tine, uiti tot....si geanta ai fi in stare sa o uiti. Intr-o zi o sa uita sa si mananci. I-am spus eu lui taica-tu ca esti o uituca, dar nu m-a crezut. Offf, ce ma fac eu cu tine? Cand o sa-ti vina mintea la cat si o sa ai grija de lucrurile tale. In clasa intai le uitai la scoala acum le uiti acasa ! Ce te-oi face tu fara mine?
Pana la urma a trebuit sa inchid telefonul...se terminase pauza si doamna intrase in clasa...si eu tot fara carte am ramas.,,
PS: e descrierea mamei mele, dar cred ca se potriveste tuturor mamelor :)
