Imaginea iernii reprezintă imaginea unei întregi vieţi ce are a contempla toate amintirile plăcute şi neplăcute într-un ciclu regulat, determinând destinul, şi chiar fiecare clipă de trai. Considerând această imagine a anotimpului monocrom o unică reprezentare a acestuia, totul se transformă într-un film alb-negru al unei lumi ce se află într-o continuă schimbare,cu timpul, acest pur anotimp reprezentat de cristale de speranţe, ajunge a se ascunde în spatele unui covor alb de catifea, impactul său fiind din ce în ce mai sublim. Orice legendă vie, orice spirit bun al unei vietăţi ce are a aduce zâmbetul pe buzele tuturor va muri încet, încet în umbra oricărei speranţe, oricărei dorinţe, datorită ignoranţei întregului popor, întregii lumi, totul tranformându-se într-un mecanism meschin, orice sentiment fiind înlăturat cu uşurinţă.
