Cei mai mult oamen traiau la tara. Noua persoe din zece lucrau in agricultura. Cei mai multi dintre tarani nu detineau pamant. Ei erau arendasi - pamantul pe care il lucrau nu le apartinea lor, ci unui propietar caruia ii platea dijma si-i presta servicii. Taranii erau la dispozitia stapanului: ei erau iobagi si erau obligati sa ceara invoire pentru orice doreau sa faca. Fara invoirea stapanului, taranii nu putea sa se casatoreasca sau sa se mute in satul vecin sau la oras. Foarte putini tarani erau liberi.
Cultivarea pamantului si cresterea animalelor reprezenta principala lor ocupatie. Recoltele era foarte mici, abia daca le ajungea pe propria lor familie. Ca animate de tractiune foloseau boii.
Locuinta unui taran avea o camera, rareori aveau doua. Uneori stateau si animalele cu ei. Proviziile le tineau sub acoperis, respectiv fanul si granele, dar si legumele sau carnea. Taranii mai instariti aveau si slugi; acestea dormeau sub acelasi acoperis cu stapanul.
