E o zi
senina de toamnă. Mai
toti copacii au frunzele ruginite și îmbătrânite de atingerea
toamnei. Se bucură si ele de ultimile lor clipe de viata si ncă mai speră
să-și recapete verdele sănătos al frunzișului.
Undeva sub o ramură de
copac cu lacrimi in ochi o frunza se adreseaza alteia:
- Auzi, vreau
sa fiu iar frumoasa si verde!
- Nu, nu se mai poate. Vremea
noastra a trecut. Apoi, se apropie iarna si am degera de frig.
- Da?
- Da. Daca noi nu ne-am
usca si am cadea, copacul ar fi nevoit sa ne hraneasca si astfel l-am condamna
la moarte, deoarece ar ingheta la primul ger.
- Off, ai dreptate - spuse
resemnata frunza.
- Auzi?
- Da, spune.
- Vroiam sa....Nu, mai bine lasa.
