Apartenţa la genul liric a unei opere studiate:
Cuvânt
, de Tudor Arghezi
Alături de Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu, Tudor Arghezi este
creatorul uni limbaj poetic nou, aşa cum o dovedeşte întreaga sa operă.
Poezia
Cuvânt
a fost publicată în volumul
Cărticică de seară
, în anul
1935 şi poate fi considerată o adevărată artă poetică, fiind prin excelenţă o
creaţie lirică. Opera lirică este opera literară în care autorul comunică un
mesaj ( idei, sentimente, atitudini etc.), folosindu-se de eul liric, de imagini
artistice în mod particular.
Tudor Arghezi dezvoltă în textul poeziei câteva idei importante :
relaţia autor – cititor, universul cărţilor, poezia ca mijloc de cunoaştere a
lumii interioare şi exterioare.
Eul liric se evidenţiază încă de la început, poetul recurgând la
adresarea directă :
Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar (…)
. Vocativul
cititorule
este marcă a prezenţei implicite a autorului în text.
Un alt argument al apartenenţei operei la genul liric îl reprezintă
verbele la persoana I
am ales, am voit,
precum şi pronumele
mi-.
Poetul ştie să folosească în text categorii diferite de cuvinte pentru a-şi
exprima ideile : neologisme (
celule, molecule
), arhaisme (
slove
), termeni
din registrul popular (
vrui
) etc.
Creaţia înseamnă muzică într-un mod aparte. Poetul asociază
termeni din acest domeniu cu elemente din universul mărunt al
necuvântătoarelor : (
violoncel – brotăcel, harpă – lăcustă, cimpoi – scatiu
),
dar şi din sfera magiei (
farmece
).
Lumea imaginară din ultima parte a textului este susţinută de
procedee artistice diverse : metafore (
ţandără de curcubeie
), epitete
(
nepipăit
), personificări (
Nimicul
(…)
care tresare
) etc.
Poezia are trei strofe inegale ca nr. de versuri, cu măsura variabilă
(patru – zece silabe), cu rimă împerecheată. Prin urm
