Genul liric cuprinde creatii litarare ce exprima direct idei,ganduri, sentimente,trairi.„Vocea" care comunica aceste sentimente prin intermediul figurilor de stil si al imaginilor artistice apartine eului liric. Acesta ilustreaza totdeauna o anumita ipostaza umana-contemplator al naturii,om singuratic,indragostit,artist etc.Prezenta sa poate fi marcata prin persoana I si aII-a a verbelor,a pronumelor/adjectivelor,prin interjectii,prin formule de adresare diresta la vocative sau imperative, sau prin elemente nonverbale cu valoare expresiva.O alta trasatura a operei lirice este data de structura prozodica specifica:strofele,ritmul, rima si masura,care dau muzicalitate si contribuie la comunicarea mesajului.
Asemenea trasaturi apar ilustrate in poezia "Emotie de toamna" de Nichita Stanescu.De altfel el este cunoscut ca un mare poet contemporan care a scris multe creatii lirice in care a folosit metafore neobisnuite,originale prin care se face remarcat.Aici el foloseste metafora sosirii toamnei pentru exprimarea sentimentelor de neliniste fata de o iubire care e pe cale sa se destrame.Teama despartirii creste cu cat gandul merge mai departe.Totusi sentimentul iubirii nu dispare ci este transpus de catre alt plan,al cunoasterii,al creatiei.Astfel dragostea apare in conexiune cu natura,pregatita pentru salvarea sentimentului nobil.
Fiind o opera lirica apare in text imaginea eului poetic,in postura unui indragostit intristat de semnele iubirii pe cale sa se destrame. Prezenta sa este marcata prin persoana I a pronumelor "-mi",„ma" si a verbelor „iau", „sa mai vad",„ma apropii",persoana a II-a a verbului "ai sa te ascunzi",a pronumelui„te" si a adjectivului pronominal posesiv „ta".Imperativul „acopera" arata adresarea directa a eului liric catre fiinta iubita.Aceasta nu apare ca o prezenta reala,concreta,ci este doar rodul gandurilor indragostitului.Acesta este stresat de gandul ca ea va uita de dragostea dintre cei doi,asa ca hotaraste sa pastreze iubirea transpunand-o in natura ce-l invaluie....
