Domnul ii spune cucoanei cu care sta in vagon ca are un caine frumos, da rau.Ea ii raspunse ca nu e rau, doar ca are nevoie sa se obisnuiasca cu oamenii, adaugand ca el e destept si ca e ca o persoana reala, doar ca nu poate vorbii.Dupa ce doamna termina de vorbit, se indrepta spre paner si intreba prin joaca: Unde-i Bubico?, Nu-i Bubico.
Din cos se auzi un miorlait sentimental.
Domnul o ruga pe cucoana sa tina cainele ala departe de el, ca e furios si nu stie ce poate sa ii faca.Ea isi ridica favoritul in brate si ii spuse domnului ca ei nu sunt rai ca si cainele Bismarck al ofierului Papadopolinei. Dupa ce i-a explicat mai pe larg cine sunt aceeia, a scos din saculet un cub de zahar si il oferii cainelui din brate.
