Răspuns :
“Făptura mamei” are, pentru Vieru o proiecţie cosmică: “Uşoară maica, uşoară, / C-ai putea să mergi calcând / Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi pământ” Mama trăieşte între cer şi pământ, adică mereu în mintea lui. În poezia lui Vieru simbolul mamei are aceeaşi ambivalenta ca şi în cele ale mării şi pământului: viaţa şi moartea sunt corelative. Naşterea înseamnă ieşirea din pântecul mamei; moartea înseamnă reîntoarcerea în pământ. Mama este simbolul adăpostului, căldurii, dragostei şi hranei care pe parcursul vieţii poetului îl însoţesc.
Şi pentru Vieru, ca şi pentru Blaga fericirea s-a născut la sat. Femeia muncită, Mama, îşi plimba doar făptura între slujbă, Dumnezeu şi real, slujba tăcerii de piatră şi slujba pâinii la cuptor. Fără a se evidenţia, Mama poetului a crezut neîncetat în Dumnezeu şi aceasta credinţă a ajutat-o: “Mama mea viaţa întreagă / A trăit fără bărbat / Singuri pre erau în casa / Ploi cu grindină când bat”. Aceste versuri exprimă că mama lui chiar daca a trăit fără bărbat nu s-a lăsat dar a luptat pentru a supravieţui şi acelor ploi cu grindină care semnifică tristeţea, durerea şi necazul ea le-a trăit singură fără a apela la ajutorul cuiva. Poetul o reaminteşte pe mamă în termeni atât de simplişti (în nici un caz „simpli”), încât poate fi tradus în orice limbă. La fel de frumos el o compară cu pâinea din cuptor. Vorba unui prozator: “El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului când se face pâinea. Mama ca motiv fundamental al creaţiei lui Vieru cunoaşte diferite întruchipări stilistice -; de la confesiunea directă, abia ascunsă în mantia versului până la compararea mamei cu nişte lucruri cum ar fi patria, pământul şi altele. În general, poetul îşi cere scuze pentru o vină care nu-i aparţine. El îşi cere scuze de la mamă ca nu a putut la timp să-i mulţumească , s-o ajute la timp , să-i împărtăşească durerea si bucuria.
Şi pentru Vieru, ca şi pentru Blaga fericirea s-a născut la sat. Femeia muncită, Mama, îşi plimba doar făptura între slujbă, Dumnezeu şi real, slujba tăcerii de piatră şi slujba pâinii la cuptor. Fără a se evidenţia, Mama poetului a crezut neîncetat în Dumnezeu şi aceasta credinţă a ajutat-o: “Mama mea viaţa întreagă / A trăit fără bărbat / Singuri pre erau în casa / Ploi cu grindină când bat”. Aceste versuri exprimă că mama lui chiar daca a trăit fără bărbat nu s-a lăsat dar a luptat pentru a supravieţui şi acelor ploi cu grindină care semnifică tristeţea, durerea şi necazul ea le-a trăit singură fără a apela la ajutorul cuiva. Poetul o reaminteşte pe mamă în termeni atât de simplişti (în nici un caz „simpli”), încât poate fi tradus în orice limbă. La fel de frumos el o compară cu pâinea din cuptor. Vorba unui prozator: “El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului când se face pâinea. Mama ca motiv fundamental al creaţiei lui Vieru cunoaşte diferite întruchipări stilistice -; de la confesiunea directă, abia ascunsă în mantia versului până la compararea mamei cu nişte lucruri cum ar fi patria, pământul şi altele. În general, poetul îşi cere scuze pentru o vină care nu-i aparţine. El îşi cere scuze de la mamă ca nu a putut la timp să-i mulţumească , s-o ajute la timp , să-i împărtăşească durerea si bucuria.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!