Povestitorul a invatat sa vorbeasca limpede,frumos,puternic si colorat limba sa materna din casa parinteasca. Pe acele vremuri exista o carte foarte cunoscuta numita ,,Dorul inimii,, care umbla prin marile case imparatesti, dar naratorului tot mai mult ii placeau ,,Letopisetele,, lui Kogalniceanu.
Cand citesti o carte mult dorita nu poti sa te concentrezi, iti fuge mintea in toate partile si nu retii nimic.Coincidenta facea ca intamplarile pe care le citea semanau cu cele din lumea reala.Povestitorul statea in coltul odai ,citea si isi imagina ca era impreuna cu Dabija-Voda care nu bea decat din oala care era confectionata din lut, cu Alexandru Ilias care nu era roman dar era bun si multi altii.
Tatal sau era avocatul unui librar care l-a platit pentru munca sa cu obiecte de arta care au ramas multa vreme pe acele rafturi.Dupa atatia ani inca mai stia titlurile cartilor pe care le avea in biblioteca.Autorul a trait intr-o casuta modesta dar era stapan pe un intreg univers.
