Inversiunea "lacul codrilor" atrage atentia asupra situarii lacului in centrul lumii. (Lacul este oglinda cerului si locul in care lumina lunii isi manifesta prezenta in nesfarsite oglinzi acvatice. Stralucirea noptii de contureaza si prin epitetul cromatic "nuferi galbeni" si "cercuri albe " care de asemenea anticipeaza imaginea angelica a iubitei. Simetric, in ultima strofa epitetul cromatic "lacul cel albastru" se repeta, dar galbenul stralucitor se estompleaza ca sugestie a tristetii si melancoliei eului poetic: "lacul cel albastru/ Incarcat cu flori de nufar".
Verbele la timpul prezent "cutremura" si la gerunziu "tresarind" creeaza o atmosfera de vraja, de visare.Se anticipeaza astfel imaginea idealizata a iubitei planuita de indragostitul visator, melancolic "Si eu trec de-a lung de maluri/ Parc-aud si parc-astept". Adverbul "parca", marca a incertitudinii, situeaza chipul feminin la granita dintre real si fabulos: "Ea din trestii sa rasara/ Si sa-mi cada lin pe piept". Imaginea iubitei nu se caracterizeaza intr-un portret; ea este doar o proiectie imaginara a indragostitului, o prezenta luminoasa dupa cum sugereaza si verbul "sa rasara".
Urmeaza o succesiune de verbe la modul conjunctiv: "sa rasara", "sa sarim", "sa cada", "sa sarim", "sa scap", "sa plutim", "fosneasca", "sune" (ultimele doua verbe sunt la conjunctiv, eliptice de conjunctia "sa"). Ele sunt distribuite in a II-a, a III-a si a IV-a strofa, sugerand o actiune posibila , dar nerealizata.
