Zgomot fosnitor,
Acele frunze aramii,
Oamenii culeg de zor
Strugurii din vii.
Floarea soarelui batrana
N-are ochi ca sa mai vada,
Sta cu capul in tarana,
Asteptand neaua sa cada.
Peste tot e jale mare...
Pomii plang fara-ncetare.
Fara frunze,fara floare,
Parca nu mai au culoare.
Si striga in gura mare
La copiii care trec
Sa-i ajute daca pot
Sa treaca de iarna grea.
Si deodata se aude
Un glas dulce de copil
Care-ncurajandu-i spune :
-N-aveti teama de nimic!
