VA ROG SCRIETI-MI SI MIE DEMONSTRATIE CA ACEST TEXT APARTINE GENULUI EPIC.....VA ROG DIN SUFLET DAU TOATE PUNCTELE SI TOT........ Fum pe coşul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul nămeţii până la ştreşini. Apele să îngheţe tun. Treaba lor! Hagiul nu vrea să ştie de crapă pietrile la gerul Bobotezei, nici dacă în iulie turbează cânii de căldură. Iarna tremură, vara gâfuie.
Toată viaţa lui, de câte ori nepoată-sa - trăind aciolată pe lângă dânsul - îi pomenea, la Crăciun, să taie şi ei un porc, ca tot creştinul, bătrânul răspundea:
- Îmi face rău, nepoată, s-aud guiţând... Îmi face rău... c-aşa sunt eu... milos...
- Cumpără-l, nene, tăiat gata.
Dacă aşa îl aducea din cuvânt Leana, înghiţind în sec, cu gândul la şorici, bătrânul răspundea liniştit:
- Un porc... carne multă... Se strică... Două guri suntem...
Venea Paştele.
- Nene, să înroşim şi noi ouă...
- Ce prostie!... Ouă roşii?... Nu e mai bine să le mânânci proaspete?... Ouă roşii, ouă stătute...
- Să roşim puţintele.
- De roşim puţintele, ardem focul degeaba, cumpărăm d-a surda băcanul... Cheltuială zadarnică... Vremuri grele!
- Da... o ciosvârtă de miel...
- Miel?... Ce fel miel?... Cum miel?... Miroase a oaie... Paştele prea e în vară...
- Ce pustia de vară, nene Tudose, nu vezi că plouă şi fulguieşte?!...
- Ei, fulguieşte, fulguieşte... tu nu vezi că nu ţine? Unde ţine? Cum cade, se topeşte... Eu mor de căldură... Uf!... uf!...
- Şi eu mor de frig...
- Mori de frig... crăpi!... Aşa te-am pomenit... lacomă... nemulţumitoare!
Leana tace şi înghite în sec. E săracă. N-are pe nimeni. Tace, că bătrânul, de se mânie, strigă, trânteşte uşile, apoi se aruncă în pat şi se vaietă până la miezul nopţii, uitând să-i dea şi de pâne.
De mic copil Hagiul fusese copil cuminte şi aşezat. Nu i s-auzea guriţa, nici paşii. Nu rupea pantofii. Nu-şi hărtănea rochiţa. Pe ce punea mâna punea bine.
