M-am nascut intr-o lume nedreapta si jalnica,lacoma si singura,insa in jurul unei sfinte frumuseti,sfinte naturi.Fiind inca mic stiam-iarna trebuie sa fie ca o poveste,rece,dar frumoasa,singura,dar implinita.Primavara-o zina ce si-a facut un loc in inimile noastre,cu o caldura enorma,calma,linistita,purtindu-ne de grija si ajutindu-ne sa ne dezmortim un pic sentimentele.Ahh,iar vara-sora tuturor copiilor,cu un suflet vesel,implinit,ca de copil,abia intelegind ce se intimpla,ne ofera multa speranta,incredere si optimism pentru a reveni din nou,incet,incet la anotimpurile reci,la care suntem obisnuiti.Toamna-regina noastra,oferindune recoltele mult asteptate,minunile ei,mirosul ei,bogat si atit de frumos.
Natura,un singur cuvint,dar cita speranta,iubire si caldura sufleteasca ne ofera.Ii suntem recunoscatori naturii,pentru ca ne primeste,ca pe o mama cu imbratisarile,cu strigatele,cu lacrimile si fericirea ei in asa zisa lume secreta,construita pentru noi,pentru sufletele noastre.
Ocrotind natura,ne ocrotim pe noi,salvind natura de oamenii rai,ce nu o apreciaza,ne salvam casa noastra.
Mult iubita noastra casa,
natura!!!
