Lumina din sufletul meu.
O oglinda cristalina se gaseste in sufletul meu,ea parca este un izvor purpuriu ce se varsa-n inima mea si reflecta o lumina mare,o lumina de nedescris.
Daca stau si ma gandesc ar fii imposibil sa am o lumina in suflet,dar nu pot spune asta deoarece o simt zilnic,ea uneori este puternica,din spatele ei aratandu-se uneori o mana...dupa care lumina se stinge ca o lumanare si falfaie tot mai incet pana dispare complet...si mana oadata cu ea...
Lumina din suflet nu este nicio alta lumina decat harul,ea luminandu-mi sufletul si sufletu-mi mintea...totul este ca un circuit continu,ca o prindere de oase sau muschi ce fac contact unul cu altul....si totusi...uneori mi se pare ca visez...
Lumina se aprinde tot mai tare in suflet,mana ma mangaie atunci cand am o suparare sau o povara...este asa blanda...asa placuta acea lumina...parca ar fii mama...lumina din suflet arde precum lumanarelele pe care le punea maicuta pe pom,de Craciun...este o lumina binecuvantatoare...este cu adevarat har.
