Steaua calauzitoare
A fost odata ca niciodata o fata pe nume Ariana. Ei ii placea foarte mult sa observe stelele si mama ei mereu ii spunea sa se duca in camera sa traga un pui de somn, dar Ariana pleca in camera ei, doar ca in loc sa doarma, ea tot se uita la stele cu admiratie. Ea mereu le spunea ca sunt gratioase. Aceasta mereu isi imaginase ce formau stelele. Se uita apoi scria intr-un caiet punând data si desenand ceea ce se vedeau si formau in litere adica in B in T si in R sau daca era Carul Mic ori Carul Mare cu drag le desena pe acestea, iar mama ei, tiptil tiptil deschidea usa incet ca sa vada daca doarme sau nu si mereu o gasea pe fata la geam ca sa urmareasca jocul stelelor.
Dar intr-o seara, Ariana vazuse o stea mare stand pe cer si steaua ii spune:
-Buna, fetita mea, eu sunt steaua ta calauzitoare si te voi calauzi pt tot restul vietii tale.
Fetita cea uimita nu putea spune nici un cuvant.
Steaua ii spuse ca o va ajuta mereu si ca nu va pleca de langa ea tot restul vietii ei si asa a ramas fapta.
