👤

rezumat calatoriile in centrul pamantui


Răspuns :

Dotat cu o puternica imaginatie si o intuitie extraordinara asupra potentialului tehnologiei, francezul Jules Verne este autorul primelor romane SF din lume. Aventurile globetrotterului Phileas Fogg sau ale capitanului Nemo in submarinul sau Nautilus au anticipat multe dintre descoperirile facute ulterior de stiinta. in 1864, Verne si-a condus cititorii intr-o calatorie spre adancimile planetei: "O calatorie spre centrul Pamantului" 
Jules Verne 

Jules Gabriel Verne se naste la Nantes pe 8 februarie 1828. Fiu de avocat, se supune dorintei tatalui sau de a studia Dreptul, mai intai in Nantes, iar din 1848 in Paris. in capitala Frantei intra in contact cu cercurile literare, unde face cunostinta cu Alexandre Dumas. Curand ajunge sa fie mai interesat de teatru decat de Drept si incepe sa scrie. 

Din anul 1857, casatoria cu o doamna bogata, Honorine Morel, ii asigura independenta financiara. Verne isi petrece anii urmatori mai mult in calatorii, pe care le documenteaza cu o meticulozitate stiintifica. Devine membru activ al Societatii pentru Promovarea Calatoriilor Aeriene si isi sprijina cu entuziasm un prieten care planuia o calatorie in balon. Din pacate, proiectul s-a soldat cu moartea prietenului. Aceasta tragedie personala avea sa stea la baza primului roman al lui Verne, "Cinci saptamani in balon", publicat in 1863 si care s-a bucurat de un mare succes. in anii care au urmat, scriitorul lucreaza la o intreaga serie de romane de aventuri, stranse si publicate in cele din urma sub titlul "Calatorii extraordinare " (Voyages Extraordinaires). 

In timp ce isi scria romanele, Verne a gasit timp pentru o lucrare geografica si a strans informatii stiintifice din geografie, zoologie si tehnologie. Numarul fiselor sale personale ajunsese sa depaseasca 20 000. 

Privind spre viitor 
Cu 150 de ani in urma, multe dintre realizarile tehonologiei moderne - de la explorarea spatiului pana la vehiculele actionate de energia nucleara "erau de neconceput. Parea imposibil, de exemplu, ca omul sa ajunga pe Luna. Aselenizarea (unul din subiectele favorite ale lui Verne) este exemplul perfect al abilitatii sale de a schita utopii stiintifice care, in cele din urma, au devenit realitate. 

Romanele francezului apar intr-o perioada cand publicul era fascinat de stiintele naturii si descoperirile stiintifice. Verne, care acorda o mare importanta cercetarilor meticuloase, stia cum exploateze la maximum credinta cititorilor sai in progres si tehnologie. Romanele sale, un amestec de bizar, fantastic si speculatii stiintifice credibile, au captivat imediat imaginatia publicului. Lucrarile lui au fost traduse in 148 de limbi si practic devorate de cititori din toate colturile lumii. La 24 martie 1905, cand "parintele SF-ului" se stingea la Amiens, langa Paris, era de multa vreme unul dintre autorii favoriti ai lumii. 

O calatorie spre centrul Pamantului 
Jules Verne nu a fost fascinat doar de spatiul cosmic si de adancurile oceanului. Placandu-i pesterile si tunelurile, a incercat sa isi imagineze cum ar fi sa patrunzi in lumea de dedesubt. "O calatorie spre centrul Pamantului" descrie exact acest lucru. 

Neobisnuita expeditie este initiata de profesorul Otto Lidenbrock, lector in mineralogie la Johanneum, in Hamburg. Inspirat de descoperirea unui misterios pergament antic, el se hotaraste sa exploreze centrul planetei. Savantul este insotit de nepotul sau Axel si de o calauza, un islandez pe nume Hans. Cei trei patrund in lumea subterana prin craterul unui vulcan stins din vestul Islandei si inainteaza tot mai profund spre centrul Pamantului. 

Verne descrie interiorul planetei ca pe o fantastica alternativa a lumii noastre, plina de grote, pasaje de trecere, tuneluri si puturi abisale; in mod ciudat, personajele fac aceasta indrazneata coborare cu destul de multa usurinta. Unealta cea mai importanta a echipei in adancimile intunecate este o lampa mobila " asa numita "bobina Ruhmkorff ". 

Patrunzand in adancuri printr-un labirint complicat, cei trei se apropie de centrul Pamantului. Pe parcursul calatoriei, ei descopera o imensa mare subterana unde forte magnetice si electrice produc un fel de aurora boreala care ilumineaza interiorul Planetei Albastre. De aici incolo, expeditia devine o excursie fascinanta prin erele preistorice ale Pamantului. De pilda, explorand marea subterana pe o pluta, cei trei calatori intalnesc creaturi care au disparut de pe suprafata planetei cu milioane de ani in urma. 

Echipa aproape ajunge la destinatie, cand accesul le este barat de un bloc imens de granit. Cei trei hotarasc sa il dinamiteze, desi stiu ca explozia ar putea avea consecinte ingrozitoare: o fisura a rocii ar elibera o cantitate imensa de lava. in final, profesorul Lidenbrock si insotitorii sai sunt aruncati inapoi la suprafata chiar de o astfel de eruptie vulcanica.