Răspuns :
A sosit anotimpul iarna! A venit imbracata cu un strat gros de zapada catifelata si pufoasa datorita fulgilor care se rotesc ca un roi de fluturi albi cazand lin pe pamantul rece si inghetat. Pe ulita, unde am copilarit atatia ani alaturi de prietenii mei, nu se auzea niciu sunet. Se asternuse o acalmie adanca intrerupta reareori de urletele lupilor.Natura era invaluit de intunericul profund al noptii. Privesc pe directia brazilor imbracati cu o manta alba. Ceva imi atrage atentia: doi ochi rosii ce se reflectau pe iazul inghetat.Probabil era vreo dihanie ciudata.Ridicand privirea dau de acoperisurile caselor care parca purtau o caciula alba ca spuma laptelui.Ers o priveliste incantatoare dar si terifiata
Vine iarna,ea se face prezenta cu fulgii albi si sclipitori de nea care parca-s trimisi de ingeri,ei plutesc lenes din cerul intunecat pe pamantul inghetat.Pe jos,oriunde te uiti zarsti doar o imensa mare alba ,parca ar fii vata pe bat ...
Se zaresc in departare casele uitate de Dumnezeu,casele pustii ascunse in adancul satului ingropat aproape de tot in zapada cea deasa...soarele cu greu reuseste sa-si mai faca din cand in cand aparitia,razele sale slabe si aurii trezind putin la viata satul adormit.
Se zaresc copii cu sania,se aud zbierate asurzitoare in toata valea,se zaresc copacii imbracati in haina-i lor de sarbatoare le zambesc copiilor cu multa iubire si incep parca a reinfrunzi...
Gribatul se simte,este frig,raul de la capatul satului acum este o gheata cristalina ,asemuindu-se cu un cristal spart in mii de bucati...stralucirea si lumina orbitoare ce o formeaza iti straneste in suflet un simtamant de dor...de dor dupa copilarie si te face sa iti aduci aminte ce importanta este viata si ca fiecare clipa din ea trebuie pretuita...
De la hornurile caselor adormite ies nori de fum negri,acestia se ridica spre cer...tot mai sus...uneori facandu-te sa crezi ca Dumnezeu ii cheama in rai...toata iarna fiind parca defapt doar un basm...doar o amintire,un vis nevizibil concret ...
Se zaresc in departare casele uitate de Dumnezeu,casele pustii ascunse in adancul satului ingropat aproape de tot in zapada cea deasa...soarele cu greu reuseste sa-si mai faca din cand in cand aparitia,razele sale slabe si aurii trezind putin la viata satul adormit.
Se zaresc copii cu sania,se aud zbierate asurzitoare in toata valea,se zaresc copacii imbracati in haina-i lor de sarbatoare le zambesc copiilor cu multa iubire si incep parca a reinfrunzi...
Gribatul se simte,este frig,raul de la capatul satului acum este o gheata cristalina ,asemuindu-se cu un cristal spart in mii de bucati...stralucirea si lumina orbitoare ce o formeaza iti straneste in suflet un simtamant de dor...de dor dupa copilarie si te face sa iti aduci aminte ce importanta este viata si ca fiecare clipa din ea trebuie pretuita...
De la hornurile caselor adormite ies nori de fum negri,acestia se ridica spre cer...tot mai sus...uneori facandu-te sa crezi ca Dumnezeu ii cheama in rai...toata iarna fiind parca defapt doar un basm...doar o amintire,un vis nevizibil concret ...
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!