👤

Treceți dialogul dat la vorbire indirectă: -Frumușel cațel aveți,zic eu cucoanii,după câteva momente de tăcere;da rău. -Aș!nu e rău,zice cucoana,pînă se invață cu omul,dar nu știți ce cuminte și fidel este,și deștept!Ei bine!E ca un om ,frate!doar ca nu vorbește... Apoi catre paner,cu multa dragoste -Unde-i Bubico?....Nu-i Bubico! Din paner se aude un miorlait sentimental. -Sa-i dea mama baietelului zaharel?...Bubicooo , Bubi!![..]. -Madam!pentru Dumnezeu,tineti-l sa nu se dea la mine!eu sunt nevricos,si nu stiu ce-as fi in stare ....de frica... Dar cocoana,luind in brate pe favorit si mangîindu-l cu toata duiosia. -Vai de mine!cum crezi d-ta..?...Noi santem baieti cuminti si binecrescuti.... Aoi cocoana scoate din saculetul de mîna o bucatica de zahar. -Cui îi place zaharelul?...



Răspuns :

Eu ii spun doamnei ca are un catel frumusel dar rau.Ea raspunde ca nu e rau,doar pana cand se obisnuieste cu omul,el de fel este cuminte si fidel dar si foarte destept.Dansa spune ca e ca un om,dar nu vorbeste.Cucoana il rasfata pe catel si il hraneste cu zahar.[...]Eu ii spun sa il tina pe caine,sa nu se mai dea la mine,pentru ca sunt nevricos si nu stiu ce as fi in stare sa fac de frica.Cucoana,luandu-l in brate pe caine,spune ca e baiat cuminte si binecrescuti si ii mai da o bucatica de zahar si il alinta in continuare...