Introducere: Este iarnă. A patra fiică a bătrânului an a coborât din caleașca sa de gheață. Casele s-au îmbrăcat în cojocul alb de nea. Fulgii dansează în aer. Soarele a înghețat; nu mai poate încălzi suprafața Pământului.
Cuprins: Eu mă plimbam pe alee. Eram fericită deoarece Crăciunul avea să vină. Pe cealaltă parte a străzii,am observat un copac trist , care plângea.
Nu știam ce se întâmplă ; ,,copacii pot plânge? ,, mă întrebam eu.
L-am întrebat de ce plânge și de ce este atât de trist. Acesta mi-a spus că îi este atât de frig încât nu își mai poate simți crenguțele. Eu i-am spus că zăpada îi poate ține cald și îl poate apăra de zâna cu inima de gheață. El a spus că am avut o idee minunată,foarte fericit/ L-am ajutat să-și îmbrace haina,care acum îi ținea de cald.
Încheiere: Eu și copacul am rămas prietenii. De câte ori aveam timp mergeam să mă ,,întâlnesc,, cu el.
