Nu poți stigmatiza generația tânără fără să incriminezi implicit și inevitabil generațiile care au pregătit terenul pentru apariția ei. Atâta vreme cât nu au fost fabricați în laborator, ci fac parte din niște familii, copiii nu sunt abstracțiuni independente, ci au dobândit anumite deprinderi de la predecesorii lor.Nu împărtășesc însă scepticismul în ce privește tânăra generație. Fiindcă, din câte (mai) văd eu, acești copii și tineri „se strică” privind la generațiile anterioare. În sufletul lor există încă destulă ingenuitate, suficient idealism și simț al dreptății. Mulți dintre ei sunt dispuși să discute cu sufletul pe masă, autentic, fără măști și fără ifose. Sunt interesați să afle, nu să se îmbogățească, caută oameni vii cu care să interacționeze.„Tinerii din ziua de azi” văd însă zilnic cum prostul fudul și avut e mai tare decât oricine în țara asta. Văd că tata și mama mizează pe șpăgi, relații, cunoștințe ori de câte ori e nevoie. Or asta nu e de natură să încurajeze rectitudinea morală a tânărului, nici respectul pentru generațiile care fac din orice întâmplare de viață un prilej de corupție și compromis
