Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga Umorist de talent si scriitor senzational, Creanga zugraveste cu elemente fantastice, dar cu realismul propriu taranilor din Humulesti, pesonaje care, desi surpanaturale, repre-zinta simboluri concrete ale vietii oamenilor: frigul, foamea, setea, prin Gerila, Flamanzila, Setila si dimensiunile timpului si ale spatiului, prin Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Primul pe care il intalneste Harap-Alb in drumul sau este Gerila, o dihanie de om care, la poalele unui codru se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci striga, cat il lua gura, ca moare de frig. Portretul lui Gerila aminteste de Gargantua si Pantagruel a lui Rabelais. Comportandu-se ca si Oslobanu, Trasnea si alti tarani din Amintiri, Gerila, insotindu-l pe Harap-Alb, ii va fi de mare folos. Elementele portretului mai mult decat hipebolice si umoristice sugereaza o reprezentare de carnaval, de teatru enorm. Astfel, omul acela care era ceva de spariet avea urechi clapauge si niste buzoaie grose si dabalazate. Si cand sufla cu dansele, cea de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului, iar cea de dedesubt atarna in jos de-i acoperea pantecele. Si, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groaza de-o palma. Tremura asa de tare de frig, de parca-l zghihuia dracul.
