Eu sunt cel care este, nimic altceva. Cum se croi o unda favorabila, am intrat in posesia traductorului nanoteh liniar sincronizat, asa ca pot sa comunic cu alte entitati terestre.
Trairile mele sunt simple, iar acest lucru s-a fost vazut.
Am nevoie permanenta de securitate si de hrana, de aceea uneori haladuiesc parca alandala. Dar nu e asa.
Ce stiu altii cum e sa fii catel ?
In primul rand am o limitare clara a teritoriului introspectiv, fapt pentru care ma simt, nu rareori, frustrat.
Apoi, alte vietati ale planetei ma considera inferior. Ceea ce ar putea fi si adevarat. .
Dar, de ce sa ma consider si eu tot asa? Ar fi degradant si compromitator.
Ca sa nu mai zic de pisici, care s-ar urca imediat pe un piedestal nemeritat, fredonand, noptilor de vara, cherleoniri magnifice si terozizante.
Atat cred ca-mi este destinat sa comunic. Creierul meu asteapta, inca, un up date pe sarcinile spinilor interiori ai inflexiunii vocii mele canine. Sa fiti iubiti ! Pa !
P.S.
Normal ca sunt un pofticios. .. Mai ales cand o vaz pe Zambilica, pentru care am resimtit din adinc cele mai alese rotunjimi de ciolan porcesc, pe care mi-l arunca milosul meu stapan, Gudurau !
