👤

eseu traim sub semnul verbelor a fi, a iubi, a crede,a ierta

Răspuns :

      Pentru mine a iubi este ratiunea mea de a fi. Nu pot sa exist decat iubind. Respir iubire, cred in iubire si tot iubirea ma indeamna sa si iert. Iubesc soarele dimineata, oamenii surazatori, privirile lor pline de speranta, iubesc marea si pescarusii ei ce nu pot zbura prea sus, il iubesc pe Dumnezeu si am credinta sa imi urmez visurile cu ajutorul Lui. Iubesc prietenia, iubesc iertarea in numele unei mari iubiri si iert, la randul meu, pentru a putea continua sa iubesc. Pentru mine asta inseamna viate: suntem, credem, iubim si iertam. Sunt ceea ce iubesc, ma vad pe mine in celalalt, bunatatea mea o trezeste pe a lui/ ei, iertarea mea il/ o misca pe el/ ea, iubirea mea ne da amandurora aripi catre frumos, catre ceea ce vrem sa devenim, ne face sa gustam o picatura de eternitate. Prin iubire dainuiesc.
Suntem oameni, iubim viata, credem in in puterea umanitatii si ne iertam semenii. 
Avem fiecare dintre noi o stea calauzitoare, o misiune pe acest pamant. Viata individuala este trecatoare , dar mostenirea omului in general este eterna.
Suntem fiecare dintre noi ceea ce alegem sa fim, se stie faptul ca omul nu se naste om, el DEVINE om.
Iubim rasaritul , iubim si apusul , intotdeauna insa, dupa ce admiram facliile iscoditoare ale cerului, stelele, ne odihnim pentru ca ziua urmatoare sa ne gaseasca mai intelepti . Credem in cuvantul semenilor nostri , deoarece el, cuvantul este incarcat de emotia adevarului rostit si de ...soapta nerostita a nesigurantei. Ne descoperim treptat si credem in reinventarea noastra deoarece avem puterea de a crede in  eternitatea speciei noastre.
Suntem generosi deoarece avem puterea de a conjuga verbele atat la prezent..cat si la viitor : vom fi, vom iubi, vom crede, vom ierta.