Amurgul insetat imi pregateste
Voalul asternut deasupra-n noptile senine;
Entuziaste nopti de vara ce le-astept,
Pe prispa-nfierbantata.
Iar totul pare linistit si bine,
Cu farmecul de luna ce-mi sopteste,
Chiar daca numai pe moment, poate nedrept,
Al spiritului raze-astrale de lumina fermecata.
Din maroniu uscat si prafuit, acum in satul adormit,
Albastrul mistic inconjoara totul, gratios,
Cu adierea sa: val temporar de preschimbare.
Val temporal...
Cum pot dormi cand timpul se opreste, cand el e pretios?
Cum pot a ma a supune somnului, cand noaptea verii bate-n usa,
Cand ochii ei privesc atat de sclipitor, cand ea, cu patima, ridica din cenusa?
De la o zi la alta noi suntem cei ce alergam si transpiram, muncim...
Acum, cand coasa imi atarna-n cui, ma-ntreb: oare, in adevar, chiar mai traim?
Si-n zare, aproape de-orizont, observ 'cei codrii mari de brad,
Miscati, nemuritori si falnici, in sincron,
Din intuneric stralucesc ca intr-un singul val, ba se ridic si ba cad.
In fata curtii-mi zace drum satesc dospit si apasat,
Zilnic el este abatut in lung si-n lat.
Poate daca cu totii ne-am opri-n entuziaste nopti de vara ce le-astept,
Cu voalul asternut deasupra...
Ne-am intreba meditativ: amurgul insetat al vietii ce ne pregateste?
Poate m-am abatut un pic. Sper sa fie bine.
