Poetul este foarte legat de codru de aceea il personifica in multe poezii de ale sale si-l transforma intr-un partener de discutii.
In ,,Ce te legeni...'' poetul i se adreseaza desigur codrului ca unei fiinte dragi, exprimandu-si ingrijorarea. Codrul ii raspunde sincer ca unui prieten, dezvaluindu-i temerile sale cu privire la venirea anotimpului toamna. Acest anotimp inseamna pentru el moartea naturii ,,Ziua scade, noaptea creste / si frunzisul mi-l rareste''. Sentimentul de tristete se amplifica si mai mult cand este nevoit sa-si ia ramas bun de la pasarile calatoare ce inseamna pentru el viata si cantecul padurii.
Codrul simte nemiloasa trecere a timpului si a faptului ca el imbatraneste.
