Prin geamul larg deschis, bunicul cu plete ninse privea departe în zarea albastră. Brusc, uşa grea de lemn de stejar se deschise larg. Un băiat şi o fetiţă, ambii cu părul bălai şi roşii la faţă, nepoţii bunicului, intrară în cameră.
- Da unde vă grăbiţi aşa, copiii moşului? M-aţi speriat, spuse moşul dojenindu-i.
- Iartă-ne moşule! Vroiam să te întrebăm dacă ştii să ne spui de ce latră câinii?
- Pentru că au gură, răspunse moşul, sorbindu-i din ochi pe cei doi.
- Da ce, pisicile nu au gură? Ele de ce nu latră, întrebă mezinul?
- Pisicile nu păzesc gospodăria, răspunse repede fetiţa. De asta latră bunicule câinii? Pentru că păzesc gospodăria, nu-i aşa?
- Da dragii moşului! Ce copii deştepţi are moşul, adăugă bătrânul, iar ochii i se umeziră de emoţie.
