Câinele alb
Era vacanta de iarna,o vreme minunata de a merge la polul nord.
După ce am ajuns am vazut multe lucruri interesante si frumoase...De-a dreptul incantator!Fara sa imi dau seama un caine alb veni la mine cu repeziciune.
-Băiete,vrei sa te joci?l-am intrebat curios pe cățel.
-Ham,ham!
M-a luat de mânecă si m-a tras pana după un ghetar.
-Eu pot vorbi!zise câinele bucuros.
-Cum?Nu exista câini vorbitori.
Ne-am întors la mama in fuga rugand-o sa luam cainele cu noi acasa.Mama a acceptat zicand:
-Bine.Cum doresti.Dar tu vei avea grija de el:il vei spăla,ii vei da de mâncare,ii vei dă apa si multe altele.
-Desigur mama!zic eu bucuros ca luam cățelul acasa.
Am plecat de la polul nord cu foarte multe fotografii de acolo.Amintirile nu-mi dădeau pace.
