Salut!
- soarele - substantiv comun, numărul singular, genul masculin, forma de nominativ-acuzativ, articulat cu articolul hotărât "-le".
*** Cazul și funcția sintactică pot fi stabilite doar când avem un enunț:
" Soarele pășise demult, acum, peste creștetul stâncii mele de adăpost si adâncurimile din apus își prelungeau repede chipurile lor de umbra deasupra văilor."
- soarele - substantiv comun, numărul singular, genul masculin, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât "-le", funcția sintactică de subiect (cine pășise?)
Razele soarelui mângâiau biata făptură amorțită de gerul nopții.
- soarelui - substantiv comun, numărul singular, genul masculin, cazul genitiv, articulat cu articolul hotărât "-lui", funcția sintactică de atribut substantival genitival. (ale cui raze?).
*** "Soarele" poate fi substantiv propriu și se scrie cu litera mare (majusculă) atunci când este considerat nume propriu de astru (corp ceresc). Terra este a treia planetă de la Soare.
