Ion este un personaj complex, cu însușiri contradictorii: viclenie și naivitate, gingășie și brutalitate; în plus, el este perseverent si cinic. La începutul romanului i se face un portret favorabil, acțiunile sale fiind motivate de nevoia de a-și depăși condiția. Însă in goana pătimașă după avere, el se dezumanizează treptat, iar moartea lui este expresia intenției moralizatoare a scriitorului.
Principala sa trăsătură, dragostea pentru pământ și pentru muncă, este motivată prin apartenența la tipologia socială a țăranului sărac.
Deși sărac, este "iute și harnic, ca mă-sa", iubește munca: "Munca îi era dragă, oricât ar fi de aspră, ca o râvnă ispititoare" și pământul: "pământul în era drag ca ochii din cap".
