Încă de la debutul poeziei, cele două oștiri (oștirea romanilor condusa de Mihai Vodă șsi cea a turcilor condusă de Pașa Hassan) sunt prezentate ca două mulțimi de ostași participand la aceesi bătalie, dar in modalitățti diferite. Astfel,ostire romanilol îl urmează indeaproape pe conducătorul ei-,, Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând„, în timp ce oastea turcilor se retrage la vederea lui Mihai: ,În lături s-azvârle mulţimea păgână„.
Observăm, în versurile poeziei, o legătură stransă între caracteristicile și modul de a acționa a celor doi conducători și oștirile lor: Mihai Vodă se află in permanență in fruntea romanilor, în timp ce Pașa Hassan se adăpostește în spatele oștenilor, la adăpostul pădurii, de unde privește tabloul bătăliei: ,,Hassan de sub poala pădurii acum...”; ,Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.”.
Simțind că lupta se înclină înpre partea romanilor, Pașa Hassan observă el însuși rapiditatea si vitejia romanilor: ,,El vede cum zboară flăcăii Sucevei”, nimicind în calea lor oastea compatrioților săi: ,,Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei.”
Dialogul dintre cei doi conducători are și el menirea de a accentua diferențele dintre acestia si, implcit, dintre cele două oștiri. Astfel, în timp ce Mihai Vodă se îndreaptă curajos spre conducătorul turcilor pentru a-l provoca la duelul decisiv, Pașa Hassan încearcă să se salveze, fugind: ,,- "Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi."
Dar paşa mai tare zoreşte;”.
Se observă deci, la nivelul întregii poezii, modul în care, prin antiteza în care sunt puși cei doi conducători, poetul caracterizează și cele două oștiri, atribuindu-le însușirile liderilor.
