Răspuns :
Odata ce ne-am urcat in varful turnului totul parea diferit ...Ne-am plimbat putin pe acolo tinanadu-ne de balustrada de fier,apoi am vrut sa vad ce e jos, cum se vede tot Parisul de sus ...Iar in acel moment am realizat cat de mici suntem noi ca oameni . Totul parea asa micut de puteai sa-l vezi cu lupa , toate acele cladiri impunatoare jos erau doar mici obiecte ce formau diverse modele care mai de care mai triste ,de la fete si masti la adevarate batali , sau intruchipanad lucruri vesele toate scaldate de razele balande ale amurgului de vara ...In aer se simtea mireasma dulce a cornurilor provenit cel mai probabil de la o patiserie apropiata ,iar peisajul de sub mine era de-a dreptul uluitor , daca te uitai cumva crucisi aveai senzatia ca e scrisa o adevarata poveste ,jos ,cu o mare de oameni care : se iubesc ,plang sau rad zgomotos..Oameni care contureaza incet orasul danadu-i viata ,insufletindu-l si facandu-te sa te indragostesti de el de la primul pas facut acolo.... ( P.S. Sper sa fie buna si sa-ti placa :) )
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!