O prepeliță trăia intr-un lan de ovăz. În acel lan și-a depus ouăle și și-a ingrijit puii.
Sosind însă timpul cositului, prepelița le-a spus puilor să fie atenți la ce spune stăpanul lanului, ca să poată pleca din lan înainte să ajungă cosașii la cuibul lor.
Prepelița a plecat intr-o zi după mancare și la întoarcere a aflat de la puii că prin lan au trecut stăpanul și cu fiul său și că stăpanul i-a spus fiului să se duca la prieteni și la vecini și să-i roage să vină la cosit. Prepelița s-a liniștit și le-a spus puilor că lanul nu va fi secerat prea repede.
A doua zi, prepelița a plecat din nou după hrană și i-a atenționat pe pui sa fie atenți la vorbele oamenilor. La întoarcere, puii i-au povestit ca de data asta stăpanul i-a spus fiului să se duca la rude, să le cheme la cosit. Prepelița le-a spu puilor că nici de data aceasta lanul nu va fi cosit.
In ziua următoare, prepelița a plecat din nou după mancare. La întoarcere a aflat de la pui că stăpanul i-a spus fiului că nu vor mai aștepta pe nimeni să vină să cosească. A doua zi se vor apuca chiar ei de treabă.
Auzind acestea, prepelița a știut că trebuie să se mute, pentru că stăpanul va face treaba cu mainile lui, fără să mai astepte vreun ajutor.
