Dintr-o data o ploaie de speriat incepe. Noi fugim cat ne tin picioarele . Mihai ma ia de mana si ma trage sub acoperisul toboganului. Ce pot spune... mi-a salvat viata ! Un fulger era sa ma loveasca. Iarba ia foc. Trebuie sa fac ceva!
- Vino George, trebuie sa anuntam un om de la blocurile acestea!
- Vin... spun eu speriat inca.
Noi urcam la etajul unu al blocului si il spunem domnului Popescu de cele intamplate. El suna la pompieri , iar eu il chem pe Mihai acasa la mine.
Tata i-a multumit, l-a servit cu tarte si i-a dat in dar niste carti despre nanotehnologie si stinte. A stat la noi pana s-a oprit ploaia. E un erou!
