In clasa se auzeau niste suntete ce imi strapungeau mintea,nu i telegeam nimik,si ma gindeam oare cit o sa mai danseze in mintea mea.Imi era somn,ochii imi erau inegriti de somnul cel dezichilibrat din fiecare zi,nici pic de odihna. Sunt mereu cu gindul ca trebuie sa invat,ca sa devin cineva in viata asta ce e un imposibil facut realitate,este un vis neimplinit,iar ceea ce ttebuie sa fac e sa il fac realitate acest vis,sa imi fac parintii fericiti,chiar daca sunt sus sau jos la noi. Nu e timpul sa ne dam baturi la o intrebare pe care nu o cunoastem,incearca si gindeste cu capul pe umeri,sa nu incerci sa te lasi. Profesoara ma intreaba tot timpul,dar eu asa obosit ma uit peste fereastra curata si admir copacii,orasul si lumea frumoasa sau urita de afara. Dispozite nu prea am,din pacate,mi-a stricat-o cineva,dar o voi repara cu cele mai bune ustensile,rare dar le voi gasi. De parca as fi un robot,sau o tehnologie ce trebuie sa fie reparata din cele mai rare si fine instrumente,materiale. Un biletel usor imi este trimis din spate in mina mea umeda de sentimentele pe care profesoara mi le expun prin poeziiile fermecatoare,era scrisa o intrebare cam dificila"-cunoshti valoarea cuvintului familie?"eu nu m-am pierdut si am scris tot ce mia venit pe suflet ca shtiam ca era ceva neinregula chiar si la mine. In fine,aceasta nu conta chiar asa tare,dar vorbele acelea ale profesoarei imi infloreau inima,si incepeam sa visez mai ceva ca in poveshtile fermecate. Aceasta profesoara ne pregatea de viata se vedea,cind ma gindeam la toate acestea,sunetul a strapuns tacerea gindurilor mele,iar elevii se sculau pe rind,dar eu am ramas pentru citeva min,pentru ca iubesc aceasta ora de limba romana.
