Aici,la marginea pădurii ,noaptea fusese una răcoroasă. Am iesit in pragul cabanei ,inspirand aerul înțepator.Totul era alb , padurea se transformase peste noapte. Am clipit incet,lasand fulgii sa se topeasca pe ochii mei infierbantati. Infinite troiene de zăpadă puseseră stăpânire peste întinderi...Nu se auzea nici măcar un ciripit, o zumzaiala de albina. Era o liniste mormantala,bătăile inimii mele fiind singurele acorduri pe care dansau fulgii . Si ce mai dans ametitor! Am înaintat cu picioarele goale,topind tot ce atingeam.Parca nu eram pentru locul acela,nu eram demn sa calc puritatea divina.Am facut cateva plimbari in jurul cabanei...Îmi puteam vedea reflecția in scoarța înghețată a copacilor. N-am mai avut curajul sa distrug,mi se păruse ca deja am topit tot in jurul meu,îmi venea sa plâng de ciuda...Când m-am întors in pragul usii ,fulgii ma hipnotizasera in tot timpul asta,nedandu-mi seama ca ei refăceau totul in urma mea.
