Intotdeauna mi-am inchipuit ca locurile unde ne petrecem timpul isi pun pe nesimtite amprenta asupra noastra, asupra modului in care ne simtim, gandim si actionam. Mergand pe strada adeseori m-am intrebat cum ar fi fost daca in loc sa imi traiesc copilaria intr-un bloc inalt si cenusiu care da cu fata catre un alt bloc inalt si cenusiu si o mica biserica cu o gradina cu castraveti as fi trait pe una din strazile laturalnice umbrita de crengile mari ale castanilor si poleita de patina unui timp incremenit de jumatate de veac. Oare nu as fi fost cu totul alta? Oare nu cumva incrancenarea pe care o am acum pentru tot felul de lucruri carora nu le gasesc rezolvarea nici nu ar fi existat? As fi fost tot eu, dar spatiul m-ar fi umplut de alte patimi si alte intrebari.
