Supararea este ceva ce pt. alti tine o viata, pt. alti un minut.
Nu trebuie sa fi suparat pe cei din jur, chiar daca ei sunt rai si jignitori cu tine.
Eu cred ca supararea este un drept fundamental. Cred ca a fi suparat este o stare de tranzitie naturala intre suferinta si fericire. Nu se poate sa sari dintr-o barca in alta fara sa te uzi putin balacindu-te intre molecule de suparare.Ai nevoie de un stadiu intermediar, de un cocon din care sa iesi fluture. Nu se poate sa te transformi direct, asta se intampla doar in desenele animate.Mai cred ca supararea te spala de frustrari, este timpul in care ele se transforma in amintiri dureroase care insa nu trezesc sentimente de vinovatie. Pentru ca atunci cand suferi, te crezi defect. Ai facut ceva, meriti sa plangi. Chiar daca nu o spui sau nu o stii, asta provoaca convulsiile cand plangi cu sau fara lacrimi. Cand nu mai suferi inseamna ca ai inteles sursa durerii si ai acceptat-o. O tolerezi.
Nu ar trebui sa existe suparare ci doar fericire , iubire.
Decat sa te scalzi intr-o balta de dezamagire si suparare mai bine zamesti,razi si iubesti.
