În ceea ce privește politica externă, în 1882, Italia aderă la Tripla Alianță alături de Germania și de Austria (deși aceasta din urmă îi fusese inamic)pact politic care a rezistat până în 1915. Crispi a continuat atât politica detrasformismo, cât și cea a măsurilor de forța, ajungând până la sugerarea folosirii legii marțiale pentru înfrângerea opoziției. În ciuda politicii sale dure, Crispi a promovat și unele legi de mare imortanță pentru țară, prcum „Legea sănătății publice” din 1888 și cea a înființării curților de apel. Prima decizie de politică externă a guvernului fascist cu privire la posesiunile din afara Europei a fost concesiunarea unei regiuni ocupate de armata italiană înAnatolia în primul război mondial, care fusese cedată noului guvern republican turc în 1923.
