Pentru mine, bunica este o fiinta minunata. Daca ea nu era, eu eram un nimeni. Ea m-a invatat sa citesc, ea a luat fiecare carte in parte si mi-a citit-o, ea m-a invatat sa citesc si ea a stat langa patul meu spunandu-mi ca bau-bau nu exista. Ea mi-a explicat si m-a facut sa inteleg cum e viata, ca o sa urmeze gimnaziul si apoi un examen, si apoi liceul.
M-a ajutat cu temele pana in clipa in care i-am zis ca ma descurc singura. Atunci a fost mandra de mine, a stiut ca m-a crescut bine si ca am ajuns un copil educat. Acum, e mai batrana, dar nu inseamna ca nu ma mai face sa zambesc: imi pregateste pranzul, imi calca hainele, imi da mai multi bani de buzunar, imi cumpara caiete si carti, inca ma ajuta la teme, imi face patul si inca ma considera un copil si ma alinta.Sper ca te-am ajutat
