Era o seara geroasa. Eram la bunici iar lemnele trosneau pe focul rosu.
Priveam pe geamul inghetat, fulgi de zapada precum ghiocelul se asezau peste tot in jur. Copii erau pe afara, se dadeau pe deal cu sania si cu sacul, dar eu eram racita, trebuia sa stau in casa.
Bunicii m-au vazut ca eram trista, asa ca m-au luat langa foc si bunicul a inceput sa imi povesteasca despre copilaria sa. In tot acest timp bunica facuse cozonaci cu lapte, pusese pe plita la soba deja 3oua si cateva bucati de carne. Fiecare clipa petrecuta cu ei e magica.
Dupa povestea bunicului despre cum a fost si el mic si racit, fiind iarna si nu putea iesi afara, am zambit, am tras perdeaua si m-am asezat in poala la mamaie, mangaindu-mi parul, mancand cozonac si band o cana de lapte cald.
Nu voi uita niciodata clipele petrecute alaturi de bunici. Le voi povesti si eu nepotilor mei clipele acestea.
