Lali este numele pe care i l-am dat florii din gradina bunicii.
Era primavara, laleaua mea îmbujorată era aproape moartă. Era insetată, era atat de uscată. Pe cer erau cativa nori. Cu greu, incet, cu ultimele puteri, ii sopteste unuia dintre nori:
-Dragule norișor, te rog, te implor, ajuta-ma, doar cateva picaturi. Uita-te la trandafirii de alaturi, sunt frumosi, sunt mandri de ei, dar eu, eu sunt ofilita.
-Te ajut cu cel mai mare drag, vei fi uimitoare.
Dupa ploaia aceia marunta, floarea era mai frumoasa. Dupa cateva zile, floare se facuse frumoasa, era si ea mandra de sine. Trandafirii o invidiau, iar ea ii multumea zilnic lui Noru-Calatorul pentru ca a ajutat-o.
