Ilie Moromete este numit de criticul literar Nicolae Manolescu "cel din urmă tăran" pentru faptul ca pana in ultima clipa nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit.
Este caracterizat direct de catre narator in debutul capitolului al X-lea din primul volum: "Era cu 10 ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai bucurii sau necazuri pot schimba firea cuiva".
Autocaracterizarea,realizata in finalul volumului al II-lea scoate in evidenta libertatea in ciuda constrangerilor istoriei.
Caracterizarea indirecta se desprinde din gesturile,faptele,gandurile personajului dar si din relatiile cu celelalte personaje.
Ilie Moromete este un om respectat in sat,avand multi prieteni si abonat la ziar, iar discutiile despre politica nu incep decat in prezenta lui.
Moromete este un personaj comunicativ,îi place sa discute iar acest lucru o deranjeaza pe Catrina.
În volumul al II-lea Moromete este parasit de familie ,iar moartea lui în final simbolizeaza stingerea satului tradițional.
