Se cam uita chiorâş ograda
La dânsul... şi nu-i prea plăcea;
Simţea că-l cam aşteaptă strada
Şi-un şut în fund... s-ajungă-n ea.
Cu burta plină de mâncare
Şi-o lene premium, ce-l căznea,
Se ridică în trei picioare...
C-al patrulea încă dormea.
"- Ziceaţi că nu îs bun de pază?!
`Poi, om trăi şi om vedea!"
Lătră căţelul, cu emfază,
Crezându-se dulău sadea.
"- Ziceam că umbră faci degeaba!"
Răspunse curtea, într-un glas.
"- Doar mânci şi bei, asta ţi-e treaba...
Iar noi ne dăm de-al morţii ceas!
Că-n fiecare noapte neagră
Ne calcă urşi şi lupi şi vulpi,
Zburdând, la liber, prin ogradă;
Iar tu-ţi legi lanţu`... te disculpi!"
"- Acest aspect va să se schimbe!"
Zise, deodată, căţeluş,
Lăsând un puric să se plimbe
Prin blana lui moale, de pluş.
Se puse-n centrul bătăturii,
Cu coada sus şi nări în vânt;
Căci luna îşi trasa contururi,
Iar soare se-ascundea-n pământ.
"În noaptea asta stau la pândă!
Le-arăt io lor de ce-s în stare!
De-ar fi măcar o noapte blândă...
N-or scoborî jivini la vale..."
...
Urla cocoş, privind la ouă:
"- Cu-cu-ri-gu, vai cloşca mea!!!"
Că se născuse ziua nouă,
Iar Azorel... cam sforăia
