Iarna
De ieri iarna și-a intrat pe deplin în drepturi. Din cerul cenușiu cad fără oprire fulgi pufoși de nea. Respirația oamenilor se tranformă în aburi calzi, și cu toții par învăluiți într-o mantie alburie.Voci vesele de copii răzbat de pretutindeni. Se pregătesc de săniuș. Privind în zare, spre marginea orașului, ți se pare că pamantul se unește cu cerul.
Încetul cu încetul totul este acoperit cu un strat strălucitor de zăpadă, astfel încât întregul peisaj pare îmbrăcat într-o rochie vălurită, cusută cu fir de argint. Pe câmpie, singurul semn de viață ce se vede este urma pașilor unui iepuraș, plecat probabil în căutarea hranei. Din când în când, vântul suflă mai tare și zăpada ridicată de la pământ formează vârtejuri mici. Crengile copacilor se leagănă ușor în bătaia vantului și zgomotul scos pare un suspin duios.
La sosire serii, ninsoarea a încetat. Pădurea e cuprinsă de o liniște ciudată. Cate un scârțâit se aude din când în când, atâta tot. De la marginea ei se poate vedea satul, și el liniștit. Ferestrele sunt luminate și coșurile fumegă încet.
Ce seară de iarna frumoasă!
