Intalnirea
In dimineata aceea, urma sa inceapa furtuna apriga, dar Scufita Rosie era hotarata. Nimic nu o putea impiedica sa ajunga la Alba ca Zapada.
Drumul anevoios prin padure , parca ii soptea sa se intoarca inapoi acasa, sa renunte la intalnirea cu Alba ca Zapada . Nu putea!! Stia ca mesajul ce trebuie sa ajunga la Alba ca Zapada este important , si doar ea , doar Scufita Rosie, putea sa o ajute pe Alba ca Zapada.
Padurea parca o pedepsea , ploaia rece incerca sa o intoarca din drum , parca o loveau mii de picaturi reci de ploaie doar pe ea . Ca niste licurici, fulgerele furtunii parca o urmareau . Tunetul parca ii vorbea cu o voce grava si dojenitoate.
La jumatatea drumului , vede parca aievea, o silueta slabuta, inalta dar pricajita , parca era o frunza mare doborata de ploaoa nemiloasa. Era Alba ca zapada ! Venise in intampinarea Scufitei , nestiind exact pentru ce a venit Scufita la ea .
Intr-o scorbura uriasa , la temelia unui copac batran , ferite de loviturile furtunii , cele doua au vorbit , pana ce furtuna s-a oprit. Alba ca Zapada a aflat de planul malefic al mamei vitrege, si a putut sa se apere de aceasta , traind fericita alaturi de print.
