Răspuns :
Paul Verlaine defineste noul statut al poeziei moderne, asezata sub semnul armoniei muzicale desavarsite: "Deci muzica intai de toate/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind in tot, plutind in toate." Muzica devine o cale de eliberare a fiintei, un mijloc de plutire spre lumea eterica a inceputurilor; de aceea versul trebuie sa se bazeze pe sugestie si pe ambiguitate implicita: "Alege vorbele ce-ti vin/ Sa para scoasa din confuzii:/ O, cantecele gri, iluzii/ De Tulbure in Cristalin!".
Poezia autentica, pura, se inscrie in zona vagului si a misterului, din care se scot senzatii estetice inedite: "Sunt ochii splendizi dupa voaluri,/ Zi ezitand in dupa-amiezi/ Sunt astri-n azurii gramezi/ Pe dulci, tomnatice fundaturi." Poetul devine un estet al simturilor vizuale receptand nuante, ecouri cromatice, nu culori pregnante, lipsite de mister: "Nuanta eu ravnesc s-o caut,/ Nuanta, nicidecum culoare,/ Nuanta doar-ingemanare/ De vis cu vis, de corn cu flaut!". Ironia nu este gustata, pentru ca ucide esenta poetica, o destineaza imperfectului: "Alunga Poanta ce ucide/ Si crudul Spirit, ras impur,/ Ce lacrimi scot in ochi de-Azur/ Si izul trivial de blide!".
Rima si elocinta trebuie folosite cu mare grija; exuberanta si caracterul navalnic al versurilor nu sunt dorite, nici rimele cautate cu obstinatie: "Suceste gatul elocintei,/ Si bine faci cand, cu putere,/ Astampari Rima-n chingi severe,/ Ea, sclava a nesocotintei." Rima devine un instrument imperfect de revelare a armoniilor ascunse ale lumii: "Ah, Rima-numai chin si sila!/ Ce surd copil ori negru drac/ Scorni bijuteria-fleac/ Ce suna gol si fals sub pila?".
Muzica este, in schimb, singurul mijloc care dezvaluie orizonturile profunde ale lumii: "Deci,muzica mai mult, mereu/ Iar versul tau aripi inalte/ Sa prinda nazuind spre alte/ Iubiri si bolti de Empireu!". Muzica deschide calea catre toate aventurile spiritului: "Sa fie buna aventura/ Cand sufla zgribulitii nori/ Prin minte si prin cimbrisori.../ Tot restul e literatura."
Poezia autentica, pura, se inscrie in zona vagului si a misterului, din care se scot senzatii estetice inedite: "Sunt ochii splendizi dupa voaluri,/ Zi ezitand in dupa-amiezi/ Sunt astri-n azurii gramezi/ Pe dulci, tomnatice fundaturi." Poetul devine un estet al simturilor vizuale receptand nuante, ecouri cromatice, nu culori pregnante, lipsite de mister: "Nuanta eu ravnesc s-o caut,/ Nuanta, nicidecum culoare,/ Nuanta doar-ingemanare/ De vis cu vis, de corn cu flaut!". Ironia nu este gustata, pentru ca ucide esenta poetica, o destineaza imperfectului: "Alunga Poanta ce ucide/ Si crudul Spirit, ras impur,/ Ce lacrimi scot in ochi de-Azur/ Si izul trivial de blide!".
Rima si elocinta trebuie folosite cu mare grija; exuberanta si caracterul navalnic al versurilor nu sunt dorite, nici rimele cautate cu obstinatie: "Suceste gatul elocintei,/ Si bine faci cand, cu putere,/ Astampari Rima-n chingi severe,/ Ea, sclava a nesocotintei." Rima devine un instrument imperfect de revelare a armoniilor ascunse ale lumii: "Ah, Rima-numai chin si sila!/ Ce surd copil ori negru drac/ Scorni bijuteria-fleac/ Ce suna gol si fals sub pila?".
Muzica este, in schimb, singurul mijloc care dezvaluie orizonturile profunde ale lumii: "Deci,muzica mai mult, mereu/ Iar versul tau aripi inalte/ Sa prinda nazuind spre alte/ Iubiri si bolti de Empireu!". Muzica deschide calea catre toate aventurile spiritului: "Sa fie buna aventura/ Cand sufla zgribulitii nori/ Prin minte si prin cimbrisori.../ Tot restul e literatura."
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!