De vorba cu o frunza
In crangul des si inverzit , plin de mireasma florilor copacilor , sta o frunza proaspata si de verde clar aproape mirific.
Pare ca spune o rugaciune cu orientarea-i clara catre cer; dar pentru ce s-ar ruga ?! Daca ar putea vorbi as afla tare multe , dar nu pot decat banui. Fiind primavara , sigur isi doreste sa nu adie vantul prea tare sa nu o franga, ca e cruda , si ar fi pacat. Dar vine vara cu aerul ei canicular , si o intareste precum nimic altceva . Toamna friguroasa o va ingalbeni , iar suratele ei vor cadea din copac , asternand pe pamant cea mai frumoasa patura ruginiu-galbuie . Iarna o infioara ; cand va fi o paticula din peisajul tomnatic , va incepe ninsoarea cea rece de ii va ingheta toate nervurile , si alea ofilite .
Dar nu o plang , pamantul, anul ce vine , va fi mai roditor datorita ei , frunzei crude .
