Cartea care mă definește este ”Paper Towns” de John Green. Consider că aș fi Quentin, doar că într-un rol feminin. De obicei, sunt genul de persoană care se atașează de o anumită ființă foarte greu, dar după ce o fac, trec peste ea foarte greu. Sunt atrasă de mistere și încerc să le rezolv tainele. În concluzie, cred că Quentin mă definește, nu doar prin comportamentul său exemplar, cât și prin faptele pe care le face.
Dacă aș fi scriitoare, mi-ar plăcea să scriu despre viața adolescenților. Toată lumea crede că adolescenții sunt niște simpli roboței infiltrați în societate, care sunt nevoiți să se subordoneze legii. Ei bine, suntem mai mult de atât! Noi suntem viitorul țării și avem propriile concepții. Țara depinde de noi, nu suntem niște simpli slujitori.
Școala ne presează prea tare și mai avem niște probleme, pe care alții le numesc banale, în dragoste. La vârsta aceasta fragedă e normal să cazi în mrejele nemiloase ale iubirii. De aceea, cred cu tărie că profesorii ar trebui să fie mai blânzi și mai înțelegători.
