În copilărie, bunicul meu mă ducea în fiecare duminică într-un loc minunat, cu o mulțime de flori colorate.
Țin minte, într-o duminică, la fel ca întotdeauna, după ce am mâncat, am mers acolo. Ce-i drept, drumul de acasă până la acel loc era destul de lung, așa că după ce am ajuns, ne-am așezat pe iarba încă umedă de la roua ce căzuse peste ea. Eram uimită de frumusețea acestui loc feeric, desprins parcă dintr-un basm. M-am ridicat și am mers să admir mai de aproape florile. Am rupt de acolo 5 floricele frumos colorate: 2 erau galbene și 2 erau roșii. Aveau un miros foarte plăcut. În depărtare se vedea satul micuț, acoperit în întregime de o mulțime de verdeață. Păsările vesele, bine sincronizate, cântau în cor, imitând parcă o orchestră ce se pregătea să urce pe scenă pentru a impresiona publicul cu cântul ei frumos. Totul era minunat, îmi doream să nu mai plec vreodată din acel loc de basm, care și acum îmi trezește amintiri plăcute.
Nu voi uita acea zi plină de bucurie și râsete.
Sper să te fi ajutat cât de cât.
