După ce capra a plecat să aducă de mâncare, iezii se plictiseau stând fiecare pe unde apucau. Deodată se auzi cântecul mamei la ușă. Iedul cel Mare se gândi o clipă, și apoi deschise ușa. Ce să vezi, era cumatru lupta.
-Mamuca nu-i acasă, cumetre, dar poți sa intri sa ne tii de urat pana vine ea. zise Iedul.
Și lupul intra, neștiind ce au iezii de gând sa facă.
Iedul cel mijlocu era pasionat de foarfece și se gândi ca ar putea exersa pe blana lupului o frizura la care se gândea de câteva zile.
-Cumetre hai sa ne jucam de-a frizerul!
Îl invita pe lup sa se așeze pe scaun, și începu iedul să taie la smocuri de blana până când lupul mândru ceru o oglinda, sa vadă di el cum arată. Când văzu lupul ca nu mai are deloc blana începu sa urle și fugi din casa iezilor ținându-se cu mâinile de cap.
Când veni capra iezii strângeau blana lupului
-Vai dar ce sa întâmplat aici, de ce este blana lupului pe jos?
Atunci iezii i-au povestit mamei ce s-a întâmplat și s-au amuzat teribil împreună.
